Lacrimile îi curgeau pe obraji băiețelului în timp ce țipa de protest, cu pumnii mici strânși în jurul unei acadele albastre mototolite. Sunetul foarfecelor aproape de ureche nu făcea decât să-l facă să plângă mai tare. Nu fusese niciodată atât de speriat — fiecare tragere de buclele sale încâlcite părea o trădare. Bărbatul care îi tăia părul încerca să-l liniștească cu o voce blândă și mâini delicate, dar băiatul nu era convins. Părul lui sălbatic și auriu — odinioară mândria fiecărei fotografii de familie — cădea acum în smocuri pe podea.
Supliciul părea nesfârșit, camera era plină de suspine și fire de păr împrăștiate. În cele din urmă, s-a terminat. Băiatul s-a uitat în oglindă, cu ochii încă umezi, și a văzut o reflecție pe care nu o recunoștea. Părul său lung dispăruse, înlocuit cu o tunsoare șocant de scurtă și inegală. Rezultatul i-a lăsat pe toți fără cuvinte — nu a fost doar o tunsoare, ci o transformare neașteptată.