Lacrimile îi curgeau pe obraji în timp ce striga de frică, strângând cu putere în mâinile lui mici o acadea albastră mototolită. Sunetul foarfecelor lângă ureche îl făcea să plângă și mai tare. Nu fusese niciodată atât de speriat—fiecare tragere de buclele lui blonde și încâlcite părea o trădare. Bărbatul care îi tăia părul vorbea cu blândețe și încerca să-l liniștească cu gesturi delicate, dar băiatul rămânea de neconsolat. Părul lui sălbatic și auriu—mândria fiecărei fotografii de familie—cădea acum în șuvițe inegale pe podea.
Experiența părea nesfârșită, plină de suspine și fire de păr împrăștiate peste tot. Când totul s-a terminat în sfârșit, băiatul s-a uitat în oglindă, cu ochii încă umezi, văzând un chip pe care cu greu îl recunoștea. Buclele lui lungi și fluide dispăruseră, înlocuite de o tunsoare surprinzător de scurtă și neregulată. Transformarea i-a uimit pe toți—nu a fost doar o tunsoare, ci o schimbare pe care nimeni nu o anticipase.